La 35 kilometri de Alexandria – reședința județului Teleorman, pe drumul dintre Municipiul Roșiori de Vede și comuna Vedea, într-o zonă unde cândva existau păduri dese, la poalele dealului Coșoteni, se găsește, într-un peisaj plin de amprente istorice, Mănăstirea închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir și Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, făcătorul de minuni.

          Biserica cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir este tot ce a mai rămas din vechea Mănăstire Drăgănești de lângă Roșiori de Vede, ctitorie domnească ridicată de Matei Basarab cu rudele din partea mamei sale Stanca¹, așa după cum este menționat în textul pisaniei ce se află în prezent la Muzeul Național de Artă din București:

„Această mănăstire, anume Drăgănești, Io Matei Basarab, cu mila lui Dumnezeu domn și voi(vo)d a toată Țara Românească și știind dă ctitoria noastră despre mumă-mea și văzând-o veche și stricată, redicată-o-am den temei însă den preun(ă) cu rudele noastre ce ni se teag despre mumă-me, anume jupân Diicul marele spătar și jupân Drăgușen marele paharnic; și (o am z)idit de piatră întru slava lui Dumnezeu și întru lauda marelui mucenecului Dimitrie și în(tru) pomeana părinților noștri ș-a noastră de vec(i) amin. În anul 7155 de la facerea lumii (1647), iar al domniei noastre al cincisprezecilea; s-a început în iunie 30 zile și s-a isprăvit în luna august 1 zi”².

          Din pisanie reise că biserica a fost construită în doar 26 de zile lucratoare, fapt demonstrat ca posibil cu condiția unei organizări perfecte a lucrătorilor³. Judecând lucrurile după afirmația din inscripție, că locașul se ridică „den temei”, știindu-se de ctitoria veche care era stricată și după hrisovul domnesc din 27 noiembrie 1640 prin care Matei Basarab revocă actul închinării unor mănăstiri la Sfântul Munte, în care figurează și Mănăstirea Drăgănești de la Ruși⁴, se deduce, pe bază documentară, că pe acest loc exista o mai veche așezare monahală, a cărei existență nu a fost pusă în evidență, până în prezent, pe cale arheologică. Neînzestrată cum se cuvine de ctitori⁵, Mănăstirea Drăgănești pare să nu fi cunoscut o viață înfloritoare, astfel ca la scurt timp după înființarea Mănăstirii Văcărești ea devine metoc al lavrei bucureștene⁶, iar mai târziu, în sec. XIX, metoc al Mănăstirii Sfântul Spiridon⁷. Acest fapt nu a putut împiedica procesul de sărăcie și ruinare a micului schit⁸ care în anul 1861, când îl vede Cezar Bollic era „părăginit și dărăpănat și biserica părăsita.”⁹

               Dacă despre existența, evoluția și intervențiile asupra construcțiilor ce constituiau ansamblul monahal informațiile lipsesc cu desăvârșire, despre biserică se știe că a fost reparată în anul 1708 de către Domnitorul Sfânt Constantin Brâncoveanu¹⁰ și în anul 1841, pentru înlăturarea distrugerilor provocate de cutremurele din anii 1802 și 1838 când s-a făcut o reparație sumară¹¹. Între anii 1935-1941 Comisiunea Monumentelor Istorice a intervenit cu o primă restaurare, când s-a dărâmat pridvorul și monumentul a revenit la forma și aspectul originar, iar din 1992 până în 2006 s-a aflat într-un prelungit proces de restaurare pentru refacerea degradărilor produse de cutremurul din 1977.

               Cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, astăzi, biserica este readusă la starea ei cea de la început, adică de a fi biserică de mănăstire, căci în anul 2014, Preasfinția Sa aprobă reînființarea Mănăstirii Coșoteni, adăugându-i ca al doilea ocrotitor pe Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, făcătorul de minuni.

                Locașul a primit, odată cu reînființarea, bucuria împodobirii lui cu o obște monahală tânăra care, luptă zi de zi pentru readucerea Mănăstirii la măreția de odinioară, având pe mâini cel mai vechi monument de cult din zid din județul Teleoman și totodată o parte intrinsecă din vasta operă constructivă a epocii lui Matei Basarab.

                  În anul 2017, în ziua a 12 a lunii noiembrie, la împlinirea a 370 de ani de atestare documentară a Sfântului Locaș, a fost resfințită Biserica și târnosită Sfânta Masă care, construită inițial din cărămidă, a fost rezidită și placată cu marmură pentru a cunoaște veșmântul sfințirii prin osteneala și rugăciunile Preasfințitului Părinte Galaction, în cel de al XXI-lea an de la alegerea și întornizarea Preasfinției Sale ca Episcop al Alexandriei și Teleormanului, și în cel de al III-lea an ca Stareț al Așezământului monahal al Preacuvuosului Părinte protosinghel Ciprian Florea.

                   În 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Galaction și prin osteneala Preacuviosului Părinte Stareț Ciprian, a fost adus la Coșoteni un fragment din moastele Sfântului Efrem – al doilea octotitor- în semn de binecuvântare și întărire pentru obstea mănăstirii și pentu credinciosii ce îi trec pragul. Acesta se află în permanență spre închinare în naosul bisericii (partea stângă). Încă de la început, prezența și lucrarea. Încă de la început, prezența și lucrarea Sfântului Efrem s-a simțit necontenit în misiunea continuă de reconstruire a ansablului monastic din valea Coșotenilor.