Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci la Mănăstirea Coșoteni de lângă Roșiori de Vede
septembrie 27, 2026
În Duminica a XVIII-a după Rusalii, 27 septembrie 2026, numeroși credincioși au trecut pragul Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Coșoteni, așezământul monahal din Valea Liniștii, aflat în apropierea municipiului Roșiori de Vede, pentru a lua parte, alături de obștea mănăstirii, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Cu binecuvântarea Preacuviosului Părinte Stareț protos. Ciprian Florea, slujba a fost săvârșită într-o atmosferă de rugăciune și comuniune duhovnicească.
În cadrul Dumnezeieștii Liturghii au fost înălțate rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra obștii și a credincioșilor, precum și rugăciuni pentru împlinirea cererilor celor prezenți și ale binefăcătorilor sfântului așezământ. În chip deosebit, au fost pomeniți cei bolnavi și aflați în suferință, în spitale, azile, centre de ocrotire sau la casele lor. De asemenea, au fost rostite rugăciuni pentru încetarea războaielor, pentru pacea a toată lumea și pentru buna înțelegere între oameni, iar în apropierea debutului anului universitar au fost înălțate rugăciuni pentru luminarea minții și binecuvântarea studenților, a profesorilor și a tuturor celor care pășesc într-un nou an de studiu.
Evanghelia Duminicii a XVIII-a după Rusalii a adus înaintea celor prezenți minunea pescuirii minunate de pe lacul Ghenizaret și chemarea primilor Apostoli. După o noapte de osteneală fără rod, Simon Petru ascultă cuvântul Mântuitorului și aruncă din nou mrejele, mărturisind: „după cuvântul Tău, voi arunca mrejele”. Ascultarea și încrederea sa sunt urmate de pescuirea minunată și, mai apoi, de chemarea adresată de Hristos: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”. Pericopa evanghelică a acestei duminici amintește astfel că osteneala omului își dobândește adevărata împlinire atunci când este însoțită de credință, ascultare și încredere în lucrarea lui Dumnezeu.
La finalul Sfintei Liturghii, credincioșii au primit binecuvântarea părintelui Stareț, ducând cu ei îndemnul Evangheliei de a pune început bun lucrărilor vieții, cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu și cu încredințarea că, asemenea pescarilor de odinioară de pe țărmul Ghenizaretului, omul care ascultă chemarea lui Hristos nu rămâne singur în osteneala sa.
